* Sfârșitul săptămânii trecute m-a binecuvântat cu un eveniment de natură artistică și socială, care m-a convins că nu ne pleacă toate valorile, așa cum ne tot amenință experții, pesimiștii și fanii clișeelor. Multe dintre aceste valori au rămas în țară, pentru a fi trup și suflet alături de zestrea noastră culturală.
Celebrissimul cantautor de șlagăre de mâhnire sentimentală și arghirofilie manelistică Dani Mocanu a avut încă un puseu creativ și civic, dedicându-i o manea electorală unuia dintre candidații la președinție. Ca nu cumva să ne plece țara din țară spre cine știe ce zări sau continente ostile și lipsite de standarde europene. Bănuiesc că nici lui nu i-a fost ușor. La domnul Dani Mocanu mă refer, desigur și negreșit. Și spun asta pentru că artistul venea după o perioadă în care a trebuit să se obișnuiască și să se acomodeze sufletește cu gândul că, în ianuarie 2025, a fost condamnat la 6 ani și 5 luni de închisoare, pentru proxenetism și spălare de bani.
Apogeul evenimentului artistic de implicare socială al inegalabilului Dani Mocanu a fost atins sâmbătă, când scriitorul Mircea Cărtărescu, încă nelaureat al premiilor Nobel, i-a distribuit piesa cantautorului electoral pe rețelele sociale. În pofida faptului că Mircea Cărtărescu și-a șters postarea, Dani Mocanu i-a mulțumit scriitorului pentru gestul său inițial, spunând: "Mințile strălucite gândesc la fel."
Să mă ierte domnul Jim Carey că-l citez fără rușine, dar nu mă pot abține să remarc că "Strălucirea eternă a minții neprihănite" este filmul în care renumitul actor joacă alături de frumoasa și talentata Kate Winslet și care a obținut un premiu Oscar. Faptul că suntem contemporani cu cele două minți, una mai strălucitoare decât ailantă, pardon, nutresc speranța că este timpul ca România să se bucure de un premiu Nobel. Sau măcar un premiul Mocănel pentru merite funerare deosebite. Că doar nu vă imaginați că dujimanii din lirica lui Dani Mocanu au murit de ciudă de pomană. Pe unii dintre răposații ofticați îi așteaptă Nobelul din capitală, ca recunoaștere țintirimică a valorii de care s-au bucurat viața toată.
Personal, am șters toate cântecele cu Dani Mocanu din calculatorul meu, din cauză că începuse să mi se laude că lucrează în IT.
