Industriașul Nicolae Malaxa s-a născut pe10/23 decembrie 1884, la Huşi, într-o familie de aromâni. În 1901, a plecat în Germania, unde a studiat ingineria la Universitatea Politehnică din Karlsruhe.
Întors în ţară, una din primele sale afaceri a fost fabrica de ulei vegetal "Mândra" Bârlad. Tot la Bârlad, a înființat în 1911 un atelier de prelucrări mecanice prin aşchiere, o turnătorie şi un atelier de reparaţii auto. Şi tot aici, Malaxa a înfiinţat în această perioadă o şcoală de ucenici.
La 37 de ani, în 1921, devenit deja inginer cu experienţă şi un abil om de afaceri, Malaxa a înfiinţat, la Bucureşti, un atelier de fabricare de material rulant, în care se reparau locomotive şi vagoane de cale ferată. În 1923, şi-a extins afacerea, construind o uzină pentru producerea materialului rulant de cale ferată. A dotat uzina cu peste 80 de maşini-unelte cumpărate din Germania, aceasta devenind cea mai performantă fabrică de material rulant din Europa de la acea vreme. În 1928, pe poarta uzinei ieşea prima locomotivă cu abur produsă de Malaxa. Pe lângă uzinele "Malaxa", industriaşul a înfiinţat, ca şi la Bârlad, o şcoală de ucenici, iar în câţiva ani, numărul angajaţilor de la uzină depăşea 8.000. În 1933, în plină criză economică mondială, Uzina "Malaxa" livra locomotiva cu numărul 100.
Uzinele "Malaxa", devenite după naţionalizare "23 August", apoi "Faur", au fost ani la rând etalonul industriei româneşti. Pe lângă atelierele de material rulant şi Uzina "Malaxa", s-a construit şi fabrica de ţevi fără sudură din oţel "Malaxa Tub", viitoarea Uzină "Republica", cea mai modernă de acest tip din Europa. În 1936, Uzinele "Malaxa” au produs prima locomotivă Diesel românească, iar locomotivele produse în România deveniseră cele mai puternice din Europa şi unele dintre cele mai căutate în lume. În 1938, Malaxa a livrat către CFR primul lot de 28 locomotive Diesel, astfel că la sfârşitul anilor '30, România nu mai importa nicio locomotivă străină.
A fost și susţinător al învăţământului, prin contribuţia la dezvoltarea unor şcoli şi biblioteci, precum şi un susţinător al ştiinţei, literaturii şi artei. A subvenționat mulţi ani Societatea Scriitorilor Români şi, implicit, publicarea unor opere originale, a sprijinit direct editarea monumentalei lucrări "Enciclopedia României", a ajutat numeroşi tineri talentaţi, cărora le-a dat burse de studii sau pe care i-a recomandat unor savanţi şi oameni de cultură din Europa.
A încetat din viață în 1965, la New Jersey, SUA.
