"Simțeam cum capul nu-mi încape în cască și am dat-o jos atârnând-o de ghidonul bicicletei. Însă tâmplele continuau să zvâcnească. Strigătele ajungeau distorsionate la mine, vedeam și auzeam ca și cum aș fi avut capul scufundat în apă, apoi tot corpul și călcam greu. Oamenii din jurul meu se mișcau parcă în reluare, unele mâini mă trăgeau de tricou, eram împins de la spate, mi se urla aproape de față. Sofia stătea trântită pe asfalt, îmbrățișa gardul și jele ...

Ziceai că Moartea-i floare la ureche,atunci, într-un demult apropiat,când ne uitam la nouri, peste fluviu,şi auzeam „Hristos a Înviat”! Ziceai că nu se poate Niciodatănimic mai mult decât vrea Cel de Sus,şi El ploua... eu te-auzeam alături:ce multe, Doamne, mai avem de dus! Ziceai că nu există resemnarecând totu-i sub Miracol, sub Frumos,şi te-ascultam ca dintr-o Catedrală:noi mergem înspre Naştere, pe Jos! Ziceai că „Totdeauna” e-o-ntâmplarea noastră despre ce-i N ...

Ce simplă e înfrângerea în toate:/ văd şi aud că nu mai am nimic,şi nu mai socotesc una şi alta,/ nu scad, n-adun, nu pierd şi nu câştig!Nu mai răsare nici o îndoială,/ totuna mi-i dacă trăiesc sau mor,totu-i frumos şi clar ca bună ziua,/ ca bună seara şi ca somn uşor!Deşertăciunea-i floare la ureche/ şi nici un vis nu-(mi) poate fi urât,nimica toată-mi pare veşnicia/ şi limita fricosului „atât”!Şi nu mă mai tentează nici o scară,/ nici o himeră, nici un or ...

"Și astăzi, față în față cu discreția cu care s-a dus de pe această lume, mă simt mai rău decât aș putea spune în cuvinte. Doamna Vivi, grecoaica un pic bâlbâită, mi-a rămas lipită de suflet și mai ales de memoria mea, fiindcă era în felul ei o lume a manierelor în primul rând, care îmi plăcea la nebunie, prin sfioșenia și decența cu care se înșurubau în lume oamenii educați ca ei și la care eu nu avusesem acces. Vivi a dispărut într-o zi din viața mea. Când ...

Mă duc la tine... am uitat să-ţi spuntot ce se spune-n ordinea din careîmi iau ceresc, îmi iau şi pământescpentru-ntâmplarea mea devastatoare!Mă duc la tine... chiar dacă nu ştiude unde vine, până unde ducecărarea asta, gândul meu hrănitcu timp din viaţa lemnului de cruce!Mă duc la tine... chiar acu mă ducsă răsplătesc blândeţea mâinii taleşi ochii de la care-am învăţatcu plâns ce-nseamnă două catedrale!Mă duc la tine... mă apropii... vezicum cerul se deschide, ...

Magda Isanos, avocată, poetă, prozatoare și publicistă, s-a născut pe 17 aprilie 1916, la Iași. La un an și șase luni, s-a îmbolnăvit de poliomielită, fiind salvată datorită grijii deosebite a mamei sale. A rămas, însă, cu o sănătate delicată și cu o vizibilă dificultate la mers. A urmat școala primară la Costiujeni (localitate din apropierea Chișinăului), iar liceul la Școala eparhială de fete din Chișinău. A debutat în literatură în 1932, când era elevă în ...

Poetul simbolist Ion Minulescu s-a născut pe 6 ianuarie 1881, la Bucureşti. A urmat cursurile primare şi pe cele gimnaziale la Piteşti. A fost admis la Facultatea de Drept din Bucureşti, însă, după doar un semestru, în 1900, a plecat la Paris, unde a fost fascinat de literatura simbolistă scrisă de Baudelaire, Nerval, Verlaine, Rimbaud ş.a. În 1905, a revenit în ţară, unde a publicat versuri şi fragmente de proză, „Din jurnalul unui pribeag”, în revista „Viaţa nouă ...

Consiliul Județean Galați și Biblioteca Județeană „V.A. Urechia” Galați, în parteneriat cu Primăria Municipiului Galați, Teatrul Național de Operă și Operetă „Nae Leonard” Galați și Casa Artelor, invită publicul gălățean la o nouă ediție a Salonului literar „Axis Libri”. Evenimentul va avea loc joi, 10 aprilie 2025, începând cu ora 17,00, la sediul Casei Artelor, și va marca lansarea celui mai recent volum de poezie semnat de Adrian Talabă, intitulat ...

(!) ia-ţi rochia mov, domnişoară lumină –cea mai frumoasă pe cărarea dintre cuvinte,dintre cuvintele care alcătuiesc numeleşi prenumele poetului păzitor de curate şi sfinte (!) (!) ştii despre care rochie îţi vorbesc,domnişoară şi înaltă şi lungă şi tăcătoare lumină –rochia aceea de când te-am cunoscutşi în care singurătatea nu se mai termină (!) (!) a fost frumos, a fost foarte frumospe cărarea aceea rămasă acolo, între nimic şi tot,umbrită de salcâmi c ...

* Documentar. „Evident, nu semăn cu niciunul dintre aceşti torcători de cuvinte, care-şi croşetează costume şi cariere, glorii, orgolii. Deşi mă mişc printre ei şi ei îmi privesc cuvintele ca pe nişte pulovere... «Ce bine eşti îmbrăcată!», îmi spun. «Ce bine îţi vine poema!»... fără să ştie că poemele nu sunt haina mea, ci scheletul, extras dureros şi aşezat deasupra cărnii, ca o carapace. Cu lecţia ţestoaselor, care astfel supravieţuiesc. Lungi şi nefericit ...